Sursa poza: ExpressPress

Înfrângerea de pe teren propriu: Oțelul a visat metal, dar s-a ales cu tinichea

Se știe bine că fotbalul e ca sarmaua – o mâncare irezistibilă până te înneci cu foi de varză. Aceasta a fost și experiența lui Laszlo Balint când Hermannstadt i-a adus aminte lui Oțelul Galați că nu-i tot fierul oțel. Primul eșec al tehnicianului, duș rece pe teren propriu, 1-2. Dar să nu-i plângem prea mult, căci omul e antrenor, nu Sfântul Gheorghe.

La conferința de presă post-meci, Balint a dat de înțeles că a fost o „singură echipă pe teren”. Fără să ne spună exact care, dar presupunem că se referea la Hermannstadt, din moment ce ei au decolat cu toate punctele ca la festivalul baloanelor cu aer cald din Fălticeni. Cu un entuziasm demn de o nuntă fără lăutari, Balint a continuat să explice că "ajustările tactice au fost ca niște pălării aruncate în vânt" – frumoase, dar inutile.

Pe ulița satului, babele discută că portarul de la Oțelul, cunoscut sub numele de „Nea Trompeta”, a fost remarcat mai mult pentru zgomotele de fundal decât pentru paradă. "Păi așa e când joci cu arbitrii ca florile, plouă sau nu-cu-gălăgie!" a exclamat tanti Mărioara, care are totdeauna o explicație, conform câtorva pahare cu socată.

Mai mult, zvonurile spun că în vestiar Oțelul erau mai multe diplome de merit fiu și fiică decât tactici fotbalistice. Poate în viitor, tribuna se va entuziasta mai mult când va vedea mai puține săbii și mai multe strategii, dar cum săptămâna viitoare echipa joacă în deplasare, poate e nevoie de sfaturi oraculare să nu uite jucătorii cu ce săgeți să-i țintească pe adversari.

Se anunță ploi, de planuri și probabil de goluri ratate, dar poate Laszlo va scoate trăsurica cu fân-pereche și le va arăta jucătorilor cum s-au bătut călușarii pe vremuri. Cert e că, la sat, oamenii murmură și bârfa zboară mai rapid decât o minge de fotbal, iar la următorul meci, ne așteptăm să vedem dacă noua strategie va fi vreo glumă sau serioasă ca iarna blândă-n Calafat.