Sursa poza: ExpressPress

Dinamo joacă "al bacal ambitelor": Campioni neștiuți la același capitol epic

Ah, Dinamo! Dovada vie că legenda despre miticii câini roșii nu a fost doar o poveste din cătunele fotbalistice ale României. După șase etape de bătut mingea în playoff-ul SuperLigii, băieții lui Zeljko Kopic și-au agățat cu mândrie medalia de bronz... ea numai acolo unde conta cel mai puțin: locul cinci. Da, locul cinci! Dar nu-i nicio problemă, căci, surpriză, tocmai ne-a parcat autocarul cu o altă medalie – una pe care n-o vezi cu ochiul liber!

Și uite, căci un cătun nu e sat fără bârfă, Dinamo s-a impus într-un clasament absolut îndelung așteptat de nimeni: ei domină topul celor mai tare susținători ai propriei agende sportive. "Întotdeauna am crezut că dacă nu câștigăm pe teren, măcar în discuții să îi batem pe ceilalți", spune nea Mărin din tribună, lider neoficial al galeriei și ghicitor autoproclamat la meciuri.

Se zvonește că Zeljko Kopic le-a zis jucătorilor săi că sunt și mai buni la cerca (nu ne referim aici la cireșe) decât cei de la FCSB, CFR Cluj și Universitatea Craiova. Ei bine, asta e o vechime de când eram noi pionieri, și când bunica oftează în fața televizoarelor vechi că „pe vremea mea, și cireșele erau mai acrișoare!”

Vecinii din satele Indisponibile de pe lângă stadion încă își storcesc creierii pentru a înțelege care e, de fapt, capitolul în care Dinamo a depășit competiția. Unii spun că ar fi investiția în ciorapi fericiți pentru jucători, alții că e vorba de numărul de cămăși călcate la trei dungi lăsate prin vestiare.

Și așa cum știm noi, cu toții: „La aruncatul cu vorbe mai mult decât cu mingea, suntem meșteri mari, neică!”

Și la final, cine știe? Poate că acest capitol secret și misterios să fie și cheia unui viitor glorios. Până atunci, să ciocnim o cană de must și să lăsăm câinii să latre cât mai departe de măreția lor invizibilă!

Acum, să vedem ce mai scoate Kopic din mânecă la următoarea partidă. Poate reușesc să fie pe locul întâi și la al cărui dram de glumețe vorbărie. Până atunci, toată lumea speră, ca la pomul lăudat, să nu vină cu sacul!