Se zice că bine-i pe-acolo unde-ți merge bine, iar selecționerul României, Mircea Lucescu, a confirmat-o într-un interviu pe cât de amplu, pe atât de sincer pentru cei de la Gazzetta dello Sport, celebrul cotidian italian de sport. Bătrânul vulpoi al fotbalului românesc nu s-a ferit să povestească despre episoadele-cheie din cariera sa plină de suișuri și coborâșuri, de la întâlnirile cu legende ca Ronaldo până la amintiri despre vremuri pe care noi le-am citit doar în manuale, cu numele lui Ceaușescu în prim-plan.

În dialogul pe care l-a avut cu jurnaliștii italieni, Luce a trecut în revistă momentele definitorii, de la începuturile în antrenorat până la plecarea controversată de la Dinamo. „Peste tot e frumos dacă îți merge bine”, spune el cu un zâmbet plin de ironie amestecată cu înțelepciune, reflectând parcă la toate schimbările prin care a trecut piciorul său sigur pe teren și pe margini.

După cum povestește el, nu doar fotbalul a contat, ci și oamenii pe care i-a întâlnit – de la starul brazilian pe nume Ronaldo, care i-a rămas în minte prin calități și caracter, până la momentele care par desprinse dintr-un film istoric, când Ceaușescu încă era un personaj cu umbră grea asupra sportului și vieții publice.

Și, cum la noi în sat se spune că „la pomul lăudat să nu te duci cu sacul gol”, Lucescu a arătat că, indiferent de loc sau vremuri, dacă munca și norocul merg mână în mână, peisajul devine automat frumos. Iar când norocul strălucește, până și un fost antrenor al Dinamo poate privi cu nostalgie și haz toate răsturnările vieții.

Rămâne de văzut ce alte povești își va mai aminti bătrânul selecționer la următorul pahar de țuică și telefon cu presa. Până atunci, să ne păstrăm ochii pe el – un veritabil povestitor, atât în fotbal, cât și în istorie de villă.