Sursa poza: ExpressPress

Dembele Sparge Ușa cu Piciorul: Arsenal Rămâne cu Gura Căscată la 0-1 împotriva PSG-ului

Se zice că supărarea într-o semifinală Champions League e mai amară decât rachiul lui nea Gică din Pruneni. Ei, cam așa s-au simțit și tunarii noștri de la Arsenal după întâlnirea cu parizienii de la PSG, marți, pe 29 aprilie. Tot să le vezi fetele când Dembele cel neastâmpărat le-a aruncat un gol din senin, de ziceai că-i balmoș ars la foc mic!

Povestea semifinalei începe cum nu se poate mai epic – ca o nunta fără sarmale. Stadioanele sunt pline, galeriile agitate ca niște vânturi de primăvară-n Codrii Vlăsiei, iar pe margine, cei doi antrenori, cu priviri tăioase ca niște coase, cățărându-se într-un duel imaginar – care mai de care să tranșeze calificarea din prima. Glumă sau nu, dar parcă echipele astea s-au propus ca la coasa de la sapă, nu la paharul de vin de după meci.

Dilema lui Arsenal și Overshooting-ul lui Dembele

Se zice că, în micuțul nostru sat al Gizilosvenilor, câteva capre au bocit mai tare decât tristețea londoneză. Păi cine s-ar fi gândit că mai poți juca atât de elegant ca marele Dembele? Venit ca o vijelie neanunțată, a dat cu mingea în poarta lui Arsenal ca un țăran cu sapa în pământul cel tare și necruțător. „Aș vrea să spun că am pregătit asta,” zice antrenorul lui PSG, dar nu-l crede nimeni. „Afară e mai cald ca la noi în pivniță,” șușotea nea Smărăndescu, măturând pe la stadion că poate prinde și el vreun rest de mingii.

Suporterii Arsenalului, după fereastra WhatsApp-ului, se plângeau cu fervoare tipică: „Mai multă agitație ca la un târg de oi la Dorohoi! Și încă așa, n-am dat niciun gol!” Cică unii s-au apucat să meargă toți laolaltă la Praga... sau Paris, detalii nesemnificative, aproape ca distantul lor apetit ofensiv contra parizienilor.

Finalul cu Suspans ca-n Filmele Italienești din Groapa Vrăbiilor

Sărmanii englezi pleacă acasă să-și lingă rănile și să se pregătească pentru o revanșă mai aprigă ca o ceartă pe merindele duminicale în Piața Graurului. Suspansul rămâne maxim – mai ales că pe „Parc des Princes” se va decide totul, cu tot cu câteva speranțe culese de pe drumurile Europei.

Că ne place sau nu, fotbalul la nivel înalt e ca o duminică mohorâtă sub cer bolnav. În mixtura asta de efort agonizat și speranță rurală nestrămutată, ne vedem săptămâna viitoare cu mai multe bârfe, poate chiar o victorie londoneză miraculoasă pe sub masă.

Sau, vorba aia, să rămânem cu capul sus și cizma-n pământ!