Declarația lui Mihai Stoica Despre Situația Îngrijorătoare

Declarația lui Mihai Stoica Despre Situația Îngrijorătoare Sursa poza: ExpressPress

Iaca beleaua, oameni buni! Adrian Șut, după ce-a alergat ca un cal de curse într-un meci palpitant de fotbal împotriva Ciprului, s-a ales cu o accidentare de toată frumusețea. Și brava noastră echipă națională a izbutit să termine doar la egalitate, 2-2, că parcă n-ar fi fost deja destul de cinematografic. Hai să vedem cine și ce-a mai zis despre nebunia asta cu mingi și picioare bete.

Compotul de Ciorbă Lăsat de Stoica

Bre, zice Mihai Stoica că nu-i deloc a bună cu starea lui Șut. Și dacă o zice el, maestru al tunetelor și fulgerelor peste Liga 1, zău că se-ntâmplă niște lucruri serioase. „Nu e deloc bine”, a afirmat Stoica cu fața lungă, de parcă i se sparsese borcanul de zacuscă. Cică diagnosticul e un mister mai mare ca rețeta de la sarmale și că Șut va trebui să stea pe bară până se limpezesc apele.

Dorința Lui Șut de a Atinge Stele și Grebla-n Bătătură

Bietul Șut e omul tuturor zilelor: mai o căzătură, mai un pas în stânga când alții merg drept. Spune el că-i place să-și pună sufletul pe gazon pas la pas cam ca bunica pe prispă. „Joc cu foc în picioare, da’ focul m-a prins un pic cam tare!”, râde Șut, dar nu prea mâna la inimă. Odată piciorul reparat, promite să iasă pe teren mai zdravăn și hotărât ca un jandarm la bâlci.

Rămâi Pe Poartă, C-Om Mai Da și Altădată!

Ei, și-acum ce să zic, oameni buni: așteptăm cu inima la gura cârciumii să vedem cum se-ntoarce Şut pe teren. Că doar fotbalul și politica-s la fel de imprevizibile ca seriozitatea vântului prin sat. Iar noi, cei rămași cu gâtul la poarta stadionului, vom sta vigilenți să dăm mai departe poveștile, mai proaspete ca o salată verde din bătătură. Ajungem noi să mai prindem zvonul următoarei aventuri fotbalistice, numa' să ne țină bormașinile!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.