Ah, nea Imi! O legendă vie a Stelei, omul care a scris istorie cu mingea la picior și cu sufletul la echipă. Dar, dacă vă imaginați că între el și club a fost o relație roz, cu flori și cântece, v-ați înșelat tare! Deși Emeric Ienei a adus Stelei succese pe bandă rulantă, pare că spectatorii de pe margine au fost mai supărați decât fericiți. Și cum s-a terminat? Să fim serioși: nea Imi a fost dat afară de nu mai puțin de șase ori!

Da, ați auzit bine! De șase ori! În timp ce alții adună trofee și aprecieri, Ienei a luat o “vacanță” forțată de fiecare dată când Steaua părea să strălucească pe teren. Ce i se reproșa? Probabil că succesul devenise incomod și prea zgomotos pentru urechile unor “mari strategi” din culise.

Fiecare plecare a avut aerul unei drame teatrale: “Plecăciune nea Imi, dar fă-i loc altuia!”, ca și cum la Steaua suferința și schimbarea erau la fel de la modă ca faimoasa lor apărare beton. De uns cu miere, indiferent de geniu, nu prea s-a putut.

Dar dacă vă întrebați de ce un om care a condus echipa spre culmile gloriei nu a fost păstrat, răspunsul e simplu: Steaua nu s-a obișnuit niciodată cu succesul prea mult timp. Și, sincer, cine poate blama clubul? Într-un loc unde sărbătorile se încheie cu o înlocuire, istoria lui nea Imi pare mai degrabă o saga a despărțirilor elegante ca la o nuntă tradițională.

Să avem răbdare și să vedem dacă vreodată va apărea alt antrenor capabil să dreagă busuiocul fără să fie luat de undeva din “vină” după o victorie. Până atunci, Emeric Ienei rămâne un clovn regal al Stelei, cu trei puncte în plus și… șase plecări în cont. Cine spune că nu se poate avea totul?

Rămâne de văzut dacă următorul episod din telenovela “Steaua și antrenorii ei” va avea happy end sau, cel puțin, o pauză mai lungă fără schimbări... dar să nu ținem respirația!