Cum a pierdut finala la aruncarea greutății după un concurs spectaculos

Cum a pierdut finala la aruncarea greutății după un concurs spectaculos Sursa poza: ExpressPress

Ați auzit veștile? Rareș Toader, băiatul nostru adorat din competițiile de aruncat greutăți, a tras o carte proastă, sau mai bine zis, a nimerit un bolovan deloc norocos. În ciorba agitată de la Mondialele de Atletism de la Tokyo, Rareș al nostru a pus osul la treabă, doar că stelele îi jucau baba oarba.

Un start fără explozie

Rareș, cunoscut pentru voința lui de fier, și-a încercat norocul și mușchii, dar se pare că greutatea a avut gânduri diferite. Bărbatul nostru s-a prezentat la linia de start, veșnic optimist, ca și cum ar fi venit cineva să-i repare șura dărâmată. "Textele erau clare, Rareș avea tehnică sclipitoare," zice vărul din vârful dealului, nea Gogu.

Câteva aruncări, dar nicio destinație

La prima aruncare, se spune că mingea de aruncat s-a comportat ca o mândră în boots cu toc — a luat-o pe alt drum. „Nu-mi vine a crede”, a spus probabil Rareș în mintea lui. A doua aruncare abia dacă a ajuns să facă mutra pe un munte din îndepărtata Uzbekistan. Iar la a treia, greutatea s-a oprit atât de brusc, încât părea că a văzut-o pe soacră-sa.

Chiar dacă a reușit niște aruncări ce-ți tăiau respirația și Botoxul, Rareș nu a impresionat zeii greutății destul încât să își facă loc în finală. „E un concurs fantastic”, au murmurat spiritele din tribune, arătând fiecare spre altceva.

Un sfârșit ca un început

În ciuda rezultatului, Rareș nu și-a pierdut firea. „Întotdeauna există la anul”, ar fi spus un optimist incurabil, doar că Rareș deja visa la o altă stângă în dreapta succesului. Iar noi, de pe margine, ne gândim: Dacă atât de multe greutăți au fost aruncate cu el, poate anul viitor va arunca direct în legendă. Sau măcar la olimpiada satului, acolo unde întotdeauna are loc o poveste nouă și o vorbă bună.

Să ridicăm așadar un pahar în cinstea lui Rareș, și poate și a greutății care, la final, tot la locul ei a rămas. Până data viitoare, să fugim după alți eroi ai zilei și să așteptăm o altă poveste cu mai multă noroc în ea!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.