21 octombrie, 2026
Glasul FierbintiuluiStiri, barfe si intelepciune rurala

conflicte și imnul nelansat al FCSB-ului

conflicte și imnul nelansat al FCSB-ului

A murit Horia Moculescu la venerabila vârstă de 88 de ani, lăsând în urmă o moștenire muzicală pe care cine n-o știe, n-are inimă! Maestrul, adorator înfocat al Stelei – pe vremea când o găseam sub numele glorios, nu FCSB – a avut o relație cât se poate de complicată cu patronul echipei, Gigi Becali. Nu, nu s-au plimbat până au văzut curcubeul mânați de armonii, ci au avut parte de picanterii care ar putea umple o barieră la meciul din Giulești.

Pe de-o parte, Moculescu l-a susținut pe Finanțatorul din Pipera cu pasiune, inclusiv prin crearea unui imn pentru echipă, melodia care, surpriză, încă n-a fost niciodată lansată oficial. Pe de altă parte, între ei s-a tot încins spiritele, atunci când felul în care Becali conducea clubul părea să dea în bară față de gusturile muzicale și uneori morale ale compozitorului. Trecând peste dispute și chițibușuri, Horia și Gigi au rămas legați de o iubire comună: Steaua/FCSB, dar și de un respect încrucișat, condimentat cu doze sănătoase de dramă sportivă și personală.

Așadar, în loc de o relație de prietenie însorită, am avut o saga în care muzica și fotbalul s-au bătut pe primul loc în inimile celor doi. Cine știe, poate undeva, pe undeva prin lumea celor care fac echipele să vibreze, cântecul nelansat așteaptă încă momentul să cucerească tribunele. Noi, în sat, însă, deja ne pregătim de alte povești cu Becali și moculele sale, că doar viața în fotbal și muzică nu e niciodată plictisitoare...

Transparență AI: Acest material poate fi redactat sau structurat cu ajutorul unor instrumente AI și este verificat editorial înainte de publicare. Imaginile generate sau modificate cu AI sunt folosite cu rol ilustrativ.
*Informațiile au fost preluate din presa locală și naționala.

Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.