Sursa poza: ExpressPress

„Trebuie să fim pregătiți pentru o confruntare directă cu Trump”. Cum poate Europa să protejeze Groenlanda față de pozițiile tot mai agresive ale SUA

În ultimele săptămâni, discuțiile politice europene s-au intensificat pe fondul declarațiilor tot mai ferme și agresive ale administrației americane conduse de Donald Trump, care și-a exprimat în mod repetat intenția de a prelua Groenlanda, insula arctică autonomă din cadrul Regatului Danemarcei. Într-un interviu recent acordat publicației Politico, un diplomat al Uniunii Europene a subliniat nevoia urgentă de pregătire „pentru o confruntare directă cu Donald Trump”, având în vedere insistențele repetate ale Casei Albe.

Tensiunile transatlantice și discuțiile directe SUA-Danemarca

Aceste tensiuni ridică un semnal de alarmă pentru Europa, care trebuie să gestioneze cu precauție această criză geopolitică. Primii pași spre dialog au fost făcuți deja, după ce secretarul de stat american Marco Rubio a anunțat planul de a purta discuții directe cu oficialii din Danemarca, în urma unui apel din partea autorităților daneze și groenlandeze.

Discuțiile nu se anunță simple. Casa Albă și-a exprimat dorința ca achiziția Groenlandei să fie făcută prin negocieri, însă nu exclude nici utilizarea forței militare pentru a-și atinge obiectivul. În replică, ministrul francez de externe Jean-Noël Barrot a precizat că el și omologii săi din Germania și Polonia au discutat posibilitatea unui răspuns comun al Uniunii Europene la amenințările americanului, subliniind că „Groenlanda nu este de vânzare și nu poate fi preluată, iar aceste amenințări trebuie să înceteze”.

Opțiuni europene pentru soluționarea crizei

Europa se află astfel într-o situație delicată, încercând să formuleze un răspuns coerent și eficient în fața poziției dure a președintelui Trump. Politico a analizat principalele opțiuni de care dispune Uniunea Europeană și partenerii săi.

Negocieri și compromisuri

Donald Trump pune accent pe rolul strategic al Groenlandei în contextul securității naționale americane, criticând Danemarca pentru lipsa unor măsuri eficiente de apărare în fața expansiunii geopolitice a Chinei și Rusiei în Arctica. Prin urmare, o soluție negociată, acceptabilă pentru toate părțile — SUA, Danemarca și Groenlanda — ar putea reprezenta cea mai rapidă cale de aplanare a conflictului. Un fost oficial NATO a sugerat medierea de către alianță, pe modelul intermedierilor sale anterioare în dispute similare din regiunea Mării Egee.

Totodată, ambasadorul american la NATO, Matthew Whitaker, a explicat că administrația Trump consideră că protecția actuală a Groenlandei este insuficientă. Din acest motiv, aliații din NATO iau în calcul propuneri pentru consolidarea securității insulei, inclusiv prin creșterea cheltuielilor militare în Arctica, intensificarea exercițiilor militare și, dacă va fi necesar, trimiterea de trupe pentru a asigura securitatea teritoriului și pentru a calma îngrijorările Washingtonului.

Un alt proiect aflat pe masă este inițierea unui program „Santinela Arctică”, prin care resurse militare să fie relocare în regiune, asemănător cu măsurile luate în estul Europei și în zona Mării Baltice. „Toate inițiativele care pot spori prezența NATO în proximitatea Groenlandei și pot satisface cerințele SUA trebuie să fie puse în aplicare”, a subliniat un diplomat al organizației.

Dimensiunea economică a conflictului

Pe lângă motivația strategică, Trump mizează și pe potențialul Groenlandei în ceea ce privește bogățiile minerale și rezervele de hidrocarburi. Totuși, în pofida acestor resurse, extracția este extrem de costisitoare din cauza condițiilor geografice și climatice dificile, fapt ce face produsele minerale mai puțin competitive în raport cu importurile mai ieftine, în special din China.

De cealaltă parte, UE și Danemarca au încercat de mult timp să atragă investiții, însă fermitatea politică lipsea. Semnele unei schimbări se văd totuși. Bruxelles-ul intenționează să își dubleze bugetul destinat Groenlandei, ajungând la aproximativ 530 milioane de euro pentru o perioadă de șapte ani, începând cu 2028, potrivit unui proiect al Comisiei Europene. Aceste fonduri vor completa sumele pe care Danemarca le alocă insulei și vor include și o finanțare suplimentară pentru dezvoltarea infrastructurii, domeniilor sociale, educației și tranziției ecologice dar și dezvoltarea capacității de exploatare a resurselor naturale.

Deputatul groenlandez Kuno Fencker, susținător al independenței, atrage însă atenția asupra sărăciei și infrastructurii deficitare, aspecte care accentuează necesitatea unei creșteri substanțiale a sprijinului financiar.

Instrumentul comercial și sancțiunile economice

Uniunea Europeană deține un avantaj important în arsenalul său de politici: instrumentul anti-coerciție, cunoscut drept „bazooka comercială”, folosit pentru ripostarea în fața practicilor discriminatorii în comerț. După ce administrația Trump a impus taxe vamale, UE a amenințat utilizarea acestui instrument, dar a amânat aplicarea lui în urma negocierilor din 2023.

În condițiile în care SUA continuă să mențină taxe vamale, Bruxelles ar putea recurge din nou la măsuri drastice. „Exporturile europene către SUA depășesc 600 de miliarde de euro, iar pentru o treime dintre acestea avem o cotă de piață semnificativă, ceea ce ne oferă un atu important”, a explicat Bernd Lange, președintele Comisiei pentru Comerț din Parlamentul European. Totuși, pentru a fi eficientă, UE trebuie să dea semnale clare că este dispusă să acționeze cu fermitate — lucru care în trecut a lipsit.

Opțiunea militară, o ultimă soluție cu risc ridicat

În cazul în care SUA ar recurge la o invazie militară a Groenlandei, capacitatea europeană de a împiedica acest lucru este limitată. Potrivit specialiștilor, europenii nu vor lansa un atac preventiv, pentru că ar fi considerat un act de război, însă răspunsul la o acțiune americană va depinde de amploarea acesteia.

Dacă americanii ar trimite o forță redusă, s-ar putea încerca arestarea persoanelor implicate, fiind vorba de o încălcare a legii internaționale. Totuși, în cazul unei intervenții în forță, Danemarca s-ar putea vedea obligată să riposteze militar, conform unui acord din 1952 care prevede intervenția imediată a trupelor daneze în cazul unui atac asupra teritoriului său.

O altă posibilitate invocată de diplomații europeni este trimiterea de trupe din Germania sau Franța, la solicitarea Copenhagăi, pentru a înăspri costul unei eventuale acțiuni militare americane. Aceste forțe greu vor putea opri o invazie americană, dar pot avea un efect descurajator și simbolic. Totuși, o astfel de strategie vine cu riscuri majore, inclusiv potențiale pierderi umane, a avertizat expertul militar Thomas Crosbie.

Europa trebuie să-și consolideze poziția

Financiar Times a emis un apel clar către liderii europeni pentru a adopta o atitudine mai fermă și calculată în raport cu președintele Trump, pe fondul unei înțelegeri că acesta împarte liderii mondiali între „puternici” și „slabi”. Europa, percepută drept slabă din cauza reacțiilor pasive la taxele vamale impuse de SUA, trebuie să-și asume rolul de apărător al suveranității Danemarcei și Groenlandei și să demonstreze clar că orice încălcare a acestui cadru va avea consecințe economice și comerciale serioase.

Într-o lume „în care puterea este echivalentă cu dreptatea”, Europa trebuie să învețe să proiecteze și să folosească puterea de care dispune pentru a-și apăra interesele — iar Groenlanda, o insulă vitală din punct de vedere strategic, este testul decisiv al acestei capacități.

Pe scurt, Europa se află într-un moment crucial în relația sa transatlantică, fiind nevoită să-și reconsidere instrumentele diplomatice, economice și militare pentru a contracara pretențiile agresive ale administrației Trump asupra Groenlandei și pentru a proteja integritatea teritorială a unui partener strategic.