Ce a răspuns selecționerul?

Ce a răspuns selecționerul? Sursa poza: ExpressPress


„Demisia sau nu, asta-i întrebarea!” - Dilema lui Mircea Lucescu după meciul cu Cipru

Păi, dragii mei, ce chiolhan a ieșit din meciul ăsta între România și Cipru! Când s-au terminat cele 90 de minute, scorul 2-2 nu a fost singurul punct fierbinte dezbătut la cârciumă. Îl întrebau pe Lucescu dacă nu cumva e vremea să-și ia traista și să-i lase și pe alții la cârmă.

Plină de zvonuri, banca naționalei

Care va să zică, bietul Mircea a fost întrebat verde-n față despre „demisie”, tocmai când el de-abia se răcorea cu un pahar cu apă (zice-se că nu era doar apă, dar cine-s eu să câresc?). În fața unui stadion care parcă-și bemolea cântecul, ce să zică omul? „Nu-i de mine”, zice el, dar cu privirea de parcă și-a pierdut capra.

Carismatic ca un vitel plug, Lucescu a declarat că...

...demisia o să vină doar când o să răsară soarele de la apus. Hai că e un glumeț, nu-i așa? Că doar n-o să se gândească să plece așa cu una cu două, când toca munca de-o viață pe tăpșanul verde. Până la urmă, ca toți cei din sat, iubește echipa asta mai ceva ca pe șoarecii din hambar.

Ce urmează, dragi săteni?

Cu un oftat adânc, probabil că Mircea va mai fi selecționer măcar încă o vreme, la fel cum vara și iarna nu se grăbesc nici ele să se schimbe una pe alta. Să vedem dacă o să mai aibă motive de sărbătoare sau o să-i puște solzii de pește la următoarele meciuri. Noi aici, cu sămânța-n gură și vinul-n cană, așteptăm să vedem ce mai scoate din mânecă bunul nostru tehnician.

Poate data viitoare vom vedea un 4-0 de poveste sau, cine știe, poate o să vină excursioniștii cu plăcinte și sarmale... La care să nu-i uite și pe cei mai puțin norocoși: noi, gurile satului!


Și-acum, să curgă zvonurile și bârfele - că altceva mai avem de făcut?


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.