Ce a mers prost și jucătorii dezamăgitori împotriva Ciprului.

Ce a mers prost și jucătorii dezamăgitori împotriva Ciprului. Sursa poza: ExpressPress

Oltenii Ar Trimite Orchestre, Dar Fotbalul Românesc Se Cheltoiește Pe Note Falsificate!

Ei, dragă satule, ce să mai, iar s-au vărsat căruța de stele peste Naționala României, dar unde să le mai găsești când nici măcar Wyscout-ul nu-i poate detecta strălucirea sub soarele Ciprului. Dezastrul din Nicosia? Poți să-i zici și așa, dacă ai inima destul de tare să privești adevărul în ochi: cineva trebuia să piardă, dar românii s-au fofilat de la soartă cu un 2-2 care le-a lăsat doar regrete în traistă și cam atât.

Na-ți belea, hai să vedem ce zic cifrele magice: se pare că jocul nostru are mai multe găuri decât vestita sită pentru cernut făina. Wyscout, neîndurător, ne-a băgat statistica sub nas ca pe o carte din care lipsește povestea. "Ce să fi mers? Poate doar trenul de întoarcere", zice nea Mitică de la birt, căruia măsurile de performanță îi amintesc de cum vitele lui reușesc să o cheme pe ploaie doar scuturând din coadă.

Și pe cine să dăm vina? Păi, cam toți au fost la fel de indispensabili ca un lopătar pe câmpie. De la atac până la poarta străjerului, nimeni nu prea a convins, de-a pus și Wyscout-ul în dificultate să ne arate cu degetul. Oare domnul Lucescu a confundat tactica cu rețeta de cozonaci? E de crezut.

Dar să nu ne pierdem speranța, căci, zic poetico-pesimiștii din sat, „după meciuri nu-i aghească”, deci poate chiar scoatem ceva bun din toate astea... cum ar fi să facem mai puțin zgomot până la următoarea confruntare. Una peste alta, s-o luăm ca pe încă un avertisment că stăm cam degeaba pe toloacă. Ne vedem la următoarea ispravă fotbalistică, să vedem cine a mai peticit tricoul Naționalei cu scânduri de hârtie creponată. A bon entendeur, salut!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.