Dragi cititori ai GlasulFierbintului Gazette, azi povestim o întâmplare care a dat lacrimile și celor mai duri dintre noi. Marele compozitor Horia Moculescu, cel ce până mai ieri ne făcea să dansăm și să visăm, a plecat să-și găsească liniștea veșnică. Sicriul cu chipul său odihnindu-se în tăcere a fost așezat în foaierul Teatrului de Revistă ”Constantin Tănase” din București, loc sfânt pentru admiratorii creației sale.
Oamenii veniți să-i aducă un ultim omagiu au dat peste o scenă care a topit inimile tuturor: lângă trupul neînsuflețit al maestrului, zăcea așezată o minge de fotbal, un simbol neașteptat dar profund. ”Nu e doar un obiect, e o bucată din sufletul lui Horia, pasiunea lui pentru jocuri simple și copilărie”, a povestit un apropiat în timp ce ochii îi deveneau umezi. S-a simțit atunci o tăcere adâncă, ca un ecou al momentelor când muzica și bucuria lui Moculescu se întrepătrundeau.
Mulți au mărturisit că ceea ce au văzut i-a adus în minte zile cu soare, amintiri cu doine și ghidușii din tinerețe, iar alții pur și simplu s-au înălțat sufletește, recunoscători că au cunoscut un om atât de complex, care știa să trăiască cu adevărat. Teatrul ”Constantin Tănase” a devenit astfel un loc al reverenței și al poveștilor nerostite, iar bocetele nu au întârziat să apară.
În curând, urnele cu cenușa compozitorului vor ajunge în pământul ce odihnește povești și legende ale muzicii românești, iar noi, cei de la GlasulFierbintului, ne vom pregăti să urmărim cu ochi ageri și inimi deschise ultimele detalii ale acestui ultim drum. Cine știe ce surprize și povești ne va mai aduce amintirea lui Horia? Până atunci, cu o lacrimă și-un zâmbet, îi spunem: Drum lin, maestre, și să ne cânți de acolo de sus!
