Câștigătoarea seriei în Giulești face un pas crucial spre titlu!

Câștigătoarea seriei în Giulești face un pas crucial spre titlu! Sursa poza: ExpressPress

FCSB Strică Zarurile și Visele Rapidiștilor: Giuleștiul și-a Primii Fii, dar îi Trimite Acasă în Lacrimi!

Bună seara, oștenii mei de canapea, și bine v-am găsit la cronica noastră zglobie din GlasulFierbintului, unde fotbalul e rege și bâlbele lui Petrescu sunt subiect de baladă. Aseară, băieții de la Rapid au urcat pe scenă ca mari protagoniști, dar FCSB le-a cam furat ghiduş voarea și i-a tras de urechi, la un meci despre care spune și babele că a fost așteptat ca laptele proaspăt de la Mărioara din deal.

Petrescu – Arbitrul maestru sau doar un pasionat de muzică modernă?

Începutul săptămânii a fost dis-de-dimineață, cu un meci ce promitea să fie mai aprig ca certurile din birtul lu' Vasile, doar că a ieșit cu alt fel de scântei. Se spune că arbitrul Radu Petrescu părea mai degrabă regizor de păpuși, trăgând sforile jocului după cum îi șuiera fluierul. Se zice că și GPS-ul i s-a bulibășit când a încercat să afle direcția punctajului, dar iată că scorul s-a înșurubat la 2-1 pentru FCSB ca un șurub nou-nouț în poarta giuleștenă.

Doangan Petre, susținător rapidist, a fost văzut cum își aduna vraful de bilete pierdere de la pariu, zicând cu năduf: "Mi-a luat și sporul de la laptele împachetat, dar să vezi că lasă-i să mai pice, că au simțit prea devreme cum e să stai pe scaunul din marmură al gloriei!"

Bătrânul Giulești, un stadion care plânge alături de suporteri

Cu inimile mai grele decât sarcina unei văcuțe nehrănite, rapidiștii s-au retras pe ulițele Giuleștiului ca niște mielușei după ploaie, șușotind amărât despre viitorul lor în țintă. Se anunță că FCSB s-a apropiat rapid (pardon, ironic, cum și-a făcut intrarea în campionat) de titlu, iar saivanul lor pare plin de entuziasm cum doar Făt-Frumos al lui Fecioara din vechile povești ar putea avea în apogeul gloriei.

Mai merită fotbalul cu dans acest vals?

Așa cum striga cineva din mulțime "Nimic nu e mai rar decât o victorie fără discuții când sătenii sunt bine-ncântați", dar iată că discuțiile sunt mai vii ca nevertebratele din buruienile ogrăzii. Se aruncă vorbe la meciuri, că-s rosturi întregi care n-ai zice că-s mai fragile ca țesătura unei povești cu happy-end.

Dacă o ținem tot așa, ar trebui să avem un cuvânt cu fotbalul ăsta și să-i amintim că vrem distracție, nu doar declarații! Până la următorul fluier, noi, ăștia de pe uliță, vă urăm cât mai multe lovituri în pauze, dar la fel de corecte ca cartofii de pe gard. Pe curând, dragi cititori, să avem parte numai de victorii și doișpe doze de haz în inima voastră!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.