Papa, Marmelada și Drumul Drept: Povestea Nemaiîntâlnită a lui Leon al XIV-lea

Dragi cititori, s-a făcut, în sfârșit, anunțul bombă la care spionii din Vatican așteptau cu sufletul la gură: și anume, fumul alb s-a ridicat mândru deasupra Capelei Sixtine. Aproape că a fost mai mult fum decât ce producele țuicarii din sat, dacă înțelegeți ce zic. Și astfel am aflat că noul lider spiritual ales pentru oile rătăcite ale Bisericii Catolice este nimeni altul decât cardinalul american Robert Francis Prevost. S-a epuizat provizia de vin de împărtășanie după această numire!

Însă să ne amintim puțin și cum a început toată povestea aceasta, să-i spunem, dumnezeiască. Pe când era doar un puști visător, micuțul Robi, viitorul nostru Papă Leon al XIV-lea, a avut o întâlnire mistică cu o... marmeladă. Da, ați citit bine. Locatarii unei dughene de la colț spun că băiețelul a mâncat în joacă o felie de pâine cu prea multă marmeladă de portocale, ceea ce l-a condus, cum altfel, la o epifanie! Legenda din sat o spune cum că a început să vadă imagini divine în pata de gem de pe față de masă.

"Bine, bine, povești de adormit copiii!", ar spune Stelică de la birt, expertul nostru local în bârfe. Dar cine suntem noi să punem la îndoială miracolul personale al unui viitor Papă? Oricum, marmelada nu a fost singura influență; surse neconfirmate susțin că și o iubire neîmpărtășită din școala generală și-a adus contribuția la formarea devotamentului său religios.

Prin urmare, lumina divină a marmeladei (sau poate a înțelepciunii) a făcut ca Robi să o ia pe calea dreptății și să ajungă unde este astăzi. Între timp, satul nostru, între o găinărie și un țipar la bodega, se întreabă: oare ce altfel de epifanii culinare ne mai așteaptă? Poate o să avem un sfânt ce-a fost chemat de umbra unei sarmale? Rămâne să vedem și să lăsăm gossip-urile să curgă precum vinul în paharul preotului.