Sursa poza: AgerPress

În timp ce noi, muritorii de rând, ne chinuim cu telefoanele sa prindem cel mai bun selfie, Jonathon Keats s-a apucat de o poză care face un fel de glumă din timp. Filosoful experimental de la Universitatea din Arizona, căci aşa îi zice ştiinţific, s-a găsit să creeze un aparat de fotografiat care capturează o imagine pe o durată de un mileniu! Pune de-o poză ca să ne împiedicăm stră-stră-stră-stră-strănepoții de ea până la apariţia roboților cu tendințe artistice.

Poza asta este o eternitate!

Noul gadget, supranumit „Camera Mileniului”, şi-a găsit culcuș chiar pe un traseu de drumeție care veghează Dealul Tumamoc. E pus bine, cum s-ar zice, iar în fața lui se află cine ştie câte râpe ascunse și nuanțe deşearte. Cică e musai să te gândești la cum o să arate lumea peste o mie de ani. Oare atunci o să trebuiască să ne programăm întâlnirile prin cod Morse din sateliți personali?

În opinia lui Keats, fotografia este soluţia magică pentru a ne testa scenariile eco-apocaliptice. A lipit de un stâlp un cilindru de cupru cu o gaură cât un vârf de ac, totul blindat cu un strat de aur mai subţire decât rochia de la balul comunității. În următorul mileniu, lumina solară va îmbătrâni o suprafață sensibilă pe care a pus un pigment de trandafir nebun. Poți să juri că trandafirul ăsta are o viață mai lungă decât toate gropile din drumul de la ieșirea din sat!

Dealul Tumamoc a fost ales pentru istoria sa bogată, să vezi și să nu crezi, petroglifele stând mărturie. Cum să nu-ți pice greu la stomac de emoție când vezi că urna cu cenușă se transmite mai departe până în viitor?

Peste munți și lumi virtuale... cine știe?

Adevărul e că nimeni nu știe sigur ce imagine ne va părea nouă amuzantă în anul 3023 sau dacă proiectul va fi coautorul istoriei Altfel. Imaginați-vă doar, camera asta ce funţii înrudite o să aibă, chiar şi cu toate furtunile și capriciile umane în calea ei?!

Keats, tipul cu mintea rătăcind pe tărâmuri necunoscute, aduce aminte că o astfel de fotografie „leneşă” mai fusese pusă la cale deja. Un student la arte si-a legat camera de un telescop în Anglia, și a uitat de ea vreme de opt ani!

În varianta sa drăgălaşă, Keats visează ca mileniul său fotografic să lase munții vezi, iar casele să fie doar iluzii neclare pentru ochiul critic. Pe scurt, să fie aşa, un soi de puzzle optic interpretabil.

Șef peste camerele aruncate prin lume, filosoful nostru are planuri de digitizare a peisajelor din Austria până în China. Poate aşa, când toate aceste imagini fantomatice vor dezvălui Japonia sau Peru, vom avea curaj să regândim modul în care abordăm viitorul.

Această poveste ne rămâne ca un semnal de alarmă să ne prindem în colțurile frânte ale imaginației noastre. Așa că, trageți aer în piept și țintiți aparatele, metaforic desigur, pentru că viitorul se surprinde el însuși. Dacă nu suntem atenți, cine știe - poate ne fură privirea în stepele Tucsonului. Sau poate vom pune dinozauri pe cămăruțe de aur și vom da tactici inovaţiilor din viitor. Eh, fie ce-o fi, dar să ne știe și pe noi cineva!