Andrei Nicolescu optimist într-un acord cu Gigi Becali

Andrei Nicolescu optimist într-un acord cu Gigi Becali Sursa poza: ExpressPress

Din categoria „și drujbele știu să danseze”, vin să ofer celor mai comentaci și pătimași iubitori de fotbal vestea că Dinamo se avântă cu pași mari și supun la cheltuială să-l smulgă pe Alexandru Musi de la FCSB. În timp ce domnii Nicolescu și Becali schimbă politețurile negocierii, noi ne pregătim popcornul pentru teatrul transferurilor din Liga 1.

Lăudat de olteni de parcă ar fi Rednic reîncarnat în tricoul roș-albastru, acest Alexandru Musi a ajuns să fie fructul pasiunii înfierbântate pe axa națională Steaua-Dinam... Ah, pardon, FCSB-Dinamo. E sezon de reduceri la talente fotbalistice, iar „câinii” Dinamo se cred la petrecerea cu tombolă, întrebând cu sfială: „Dar pe Musi l-ați dat deja, nea Gigi?”.

La tocat vorbe și fantezii de transfer, președintele „câinilor”, Andrei Nicolescu, pare optimist. „Sigur îl dăm pe pogoane întregi de pășune” afirmă cu aplomb dl. Nicolescu, pregătit să spargă banca pentru orice preț, fie el și exprimat în berbecuți providențiali sau roțile de la caruța cu patru roți făcute de nea Gheorghe de la Giurgiu.

Și ce să vezi? Domnul Becali pare deschis la dialog „ca și cum lupul ar discuta cu mielul despre dietă”, însă nu fără marile sale precauții biblice și iconice. Între timp, satul nostru anticipează cu nerăbdare un nou capitol de „tineri și neliniștiți” în fotbalul românesc.

Ce mai rămâne de zis? În curând vom ști dacă Musi va deveni „câine de serviciu” sau va rămâne sub cloșca de aur a FCSB-ului. Până atunci, sfatul bunicilor de a nu vinde pielea ursului din pădure e mai valabil ca niciodată. Vom reveni cu detalii dacă acest transfer de poveste se transformă în realitate sau dacă va rămâne un simplu basm de adormit suporterii. Vai, vai, ce vremuri trăim!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.