Ah, ce vremuri și ce povești au mai trecut prin vâltoarea meciurilor cu iz de derby când Steaua întâlnea Dinamo! Nu vorbim doar de fotbal, ci și de circ, de gesturi care făceau valuri și, mai ales, de personaje care refuzau să stea cuminți pe bancă. Printre ele, Ioan Andone, zis și „Fălcosul”, a reușit să dea lovitura la nervi – sau la orgolii – făcând niște gesturi obscene în fața a mii de ochi și risca o suspendare pe viață! Dar, ca în orice telenovelă cu iz de mocirlă, adevărul are nuanțe și nu e totul ce pare.

„N-am vrut să provoc, dar nici să mă las călcat în picioare!”

Așa povestește Andone zilele acelea fierbinți, privindu-și calm fotoliul confortabil azi, când aproape nimeni nu-și mai amintește că a fost la un pas să fie aruncat definitiv din lumea fotbalului. „Am zis că n-o să tac când văd nedreptăți”, ne-a mărturisit omul care, în fața provocărilor rivalilor și a arbitrajului care nu-l iubea deloc, a dat tot ce avea mai sigur: un gest care a făcut vâlvă în tribune și sediile federale.

Nu Valentin Ceaușescu, dar nici balaurul nu l-a salvat!

Circul a pornit rapid prin birourile FRF, cu presa pe urmele lui ca un miros de găluște umplute cu povești picante. S-a zvonit că numai un „munte” de influență ar fi putut opri quarantena eternă a „Fălcosului”, iar numele lui Valentin Ceaușescu a apărut peste tot, ca o icoană invincibilă. Realitatea? Altă mână, alte forțe! Nu fostul tovarăș, ci oameni din interiorul federației, care au știut să pună la balanță „pedeapsa” și… impactul uriaș pe care l-ar fi avut interdicția pe viață pentru o figură la fel de percutantă în fotbalul românesc.

Cum s-a întors caruselul?

Suspendarea pe viață a fost înlocuită cu o sancțiune mult mai blândă, pentru că în fotbalul nostru… uneori domnește „legile nescrise”. La final, „Fălcosul” și-a primit pedepsele – că doar n-avea cum să fie totul roz! – dar a rămas în luptă, pregătit să revină cu acea pasiune de care în continuare avem nevoie pe teren și-n tribune.

Și astfel, în al nostru fotbal cu intrigi, lacrimi și gesturi demne de folclor, Andone a fost mai mult decât un simplu jucător nervos: a fost un personaj care, printr-un pic de tupeu, aproape a scris o pagină neagră… dar a fost salvat, nu de mituri comuniste, ci de o combinație pe care doar la noi o mai vezi!

Rămâne de văzut la următorul derby dacă „Fălcosul” nu pregătește o nouă „vedetă” la vreun gest, că la noi la GlasulFierbintului dacă nu faci niște valuri, parcă nu te mai bagă nimeni în seamă! Să nu ne mirăm dacă peste câțiva ani descoperim și alte povești nespuse din culise… Dar să le lăsăm acum să se odihnească, la fel cum a făcut și „Fălcosul”… pentru că dramele și glumele fotbalului nu se termină niciodată!