În lumea fotbalului românesc a căzut o tristețe adâncă: a murit la 83 de ani unul dintre cei mai temuti fundași centrali pe care Liga 1 i-a văzut vreodată. Un adevărat stâlp de bază în defensivă, cunoscut pentru duritatea și prezența lui impunătoare în fața atacanților, el a rămas în inimile fanilor ca o legendă a sportului rege.

Poveștile despre el circulau în vestiare și pe marginea terenurilor – un jucător care nu se lăsa intimidat de nimeni, cu un stil de joc direct și fără menajamente, care făcea atacanții să regrete fiecare încercare. Odată cu trecerea timpului, rămâne exemplul clasic al apărătorului dur, dar corect, ce a scris pagini frumoase în analele fotbalului românesc.

În aceste momente de doliu, întreaga suflare fotbalistică și nu numai, își aduce aminte de performanțele lui pe gazon și de spiritul neînfricat care l-a caracterizat. Pasămite, cine îl cunoștea știa că nu era genul să ierte vreun tackle sau să lase vreo minge să îi scape ușor. Nu doar un fundaș, ci o adevărată legendă în amintirea suporterilor.

Tradus, chiar dacă anii i-au adus liniștea retragerii, amintirea lui va rămâne vie, ca o replică la vremurile în care apărarea era o chestiune de onoare, iar terenul un ring de bitere dueluri. Dumnezeu să-l odihnească în pace, iar la vatră să rămână doar amintirea unui dur exemplar ce se opunea cu fală fiecărui atac. Poate că pe undeva, în nori, și acum mai dă câte un tackle… așa, de ochii lumii!