00, în China. Experiența uluitoare a fundașului naționalei încă din aeroport - Video

00, în China. Experiența uluitoare a fundașului naționalei încă din aeroport - Video Sursa poza: ExpressPress

Andrei Burcă și „surpriza șoc” în miez de noapte: Drumul său chinezesc începe cu o comedie de proporții

Dacă ați crezut că povestea cu surprize la aeroporturi este doar un mit urban, întrebați-l pe Andrei Burcă! Abia transferat în îndepărtata China, fundașul naționalei României a avut parte de o recepție mai spectaculoasă decât o lansare de lampioane în Anul Nou Chinezesc. Ce s-a întâmplat, vă întrebați? Eh, stați să vedeți!

Cam pe la 01:00 noaptea, cu ochii împăienjeniți de oboseală și cafeaua de aeroport băută cu paiul, Burcă ajunge în terminalul aeroportului, unde, spre surprinderea lui, l-au întâmpinat chinezii nu cu o ploaie de autografe ci cu niște fețe zâmbitoare, dar și cu niște reguli de securitate demne de un film de spionaj. „Am rămas uimit, parcă mă aflasem într-o scenă din Misiune Imposibilă,” ar fi declarat fundașul nostru, cel puțin asta a auzit unu' Gheorghe de peste gard.

Pe lângă sistemele de control riguros, care l-ar face până și pe James Bond să transpire, Burcă spune că prima impresie a fost că s-a transferat nu doar într-o altă țară, ci pe o altă planetă. Parcă și bagajele au trecut mai repede prin scanner decât viteza la care se îndrăgostește Ana lui Vasile de tractoristul din satul vecin.

Și uite-așa, Andrei își începe aventura în China cu un mare „Wow!” în repertoriul său de povestiri de noapte. Rămâne de văzut ce alte „surprize” i-au pregătit chinezii, dar un lucru e sigur: tărâmul asiatic oferă mereu experiențe mai palpitante decât povestea cu broasca în peretele casei din Găina. Așadar, vă ținem la curent, poate cine știe, data viitoare începe și el să practice arta descurcărelii în chineză!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.